inca vei astepta

Dintr-o banala corola de miscari
Te-ai cocosat intr-un televizor de umbre
Ai talpile goale de duca
Si pansezi cu palma o tigara.

Intr-un dans trivial de ganduri
Ti-am interzis intrarea intr-un anume suflet
Apoi ai dormit ultima noapte intr-un glob de plansuri
Te-am asteptat o seara de alb,dar ti-a nepasat.

Acum imi intinzi musculatura fada
Si telecomanda mea muta compasiunea intr-o rotire de ochi
Sa golesc niste versuri lasate amalgam de amintiri
Ar insemna sa ne lovim sansele de piepturi de iertari.

Mai bine la intrarea in suflet asez cate un sir indian
Cu generatii de sanse,cu risipiri de deschideri de porti
Si chiar sub barbie,unde marea a deschis un golf
Pitul acel bleumarin de voci si inchid o lepadare constienta de tine.

dar fara Ea,ii lipseste arcusul.

Stii cum esti tu?

Esti ca un vant descheiat la guler care sufla letargic pe jos.Iti potrivesti mainile suferinde pe patul de trotuare reci,ude,cu miros de nicaieri.Te duci intr-o infundatura fara sfarsit.Tot ce te inconjoara e sunetul de dureri cancerigene,sunetul viorii care isi plange arcusul pierdut.
Si cat nu poti sa plangi!Si cat iti rozi din inima fara aprobarea nimanui!
Nu poti plange,dar lacrima asta sleita de puteri sta secata la panta cu obrazul catre imperfect.
Lacrima face parte din tine..
Ochi,frunte,nas,lacrima..
Nezambet,tristete,ratacire,lacrima..
Ocol,pierdere,ne-aer,lacrima..
Cand ai stiut ultima data ca inca respiri printr-o minte proprie,lucida?Niciodata pare un timp scurt pentru tine.Dar nu ti se termina deloc.Nu simti cat mergi,te rogi in continuare la adieri de lacrimi.
Esti cel cu un dulap plin de expresii si fete identice pe strada asta de anonimi.
Gura ta pipaie acelasi trotuar spre ea.
Respiratia ta incalzeste aceleasi urme:ale ei.
Scrumul gandurilor tale adie molatec spre ea.
Ai fata si gesturile unui pusti.Dar atat.
Involuntar te descalti de tine,caci sunt prea multi moli de durere.
In spatele soarelui surd ii canti ei:zi de zi cu aceeasi vioara fara arcus.
Oamenii care te pleaca departe,
Oamenii care cauta instinctiv fermoarul care deschide un suflet
descopera sufletul ei.
Tu ai sufletul ei,esti al nimanui si iti e dor..de muzica.
O treapta.Alta.O mie.Cate?Frica ta se intoarce.
Si iar iti odihnesti capul pe ultimul ei suras.
Nu dormi,caci lumina ei nu se stinge niciodata.
Iti asculti vioara fara arcus.
Tu nu mai esti cel cu fes pe cap,pe o corabie,intr-o bucatica de mare.
Esti frigul din ne-plansul tau..

Asculta mai multe audio Muzica

prin partile mai senine ale cerului...

Nu-mi amintesc ce pumn nestrans mi-ai intins

Stiu ca m-am leganat cu o sarutare
Nu-mi amintesc de ce radeai dupa.
Stiu ca ma brodasem pe cearceaf si inchideam glasul.
Nu-mi amintesc care bucatica se manca din coaja in coaja
Stiu ca pe dulap culcasem un gand.
Nu-mi amintesc zorii perdelei
Stiu ca soarele impingea in geam
Nu-mi amintesc niciun pas spre usa
Stiu ca ma priveam intr-o fereastra de aburi
Nu-mi amintesc gluma cu suflete
Stiu ca promisiunea era pe cuier si plangea cu sughituri
Nu-mi amintesc din cate lamai ne-a iesit limonada
Stiu ca piepturile noastre se loveau de timp.
Nu-mi amintesc ce fredonau mainile tale
Stiu ca rochiile aveau miros de vant
Nu-mi amintesc care zambet mi-a lovit pometii din plin
Stiu ca ma roteai intre noi ca pe un cerc
Nu-mi amintesc ultimele panglici de cuvinte
Stiu ca mi-ai soptit:" esti glasul ochilor de ploaie si rapsodia caderii.."

tablou.

Ai luat fiecare mic din multe de vis

Ai impuns fiecare umbra de inger si ai agatat-o spre "zbor"

Acum ce gauri iti faci in suflet?

Si caror nasturi le injectezi o ata?

Picteaza-ma mai departe.

Nu-mi uita nisip in ochi,nu pot sustine un asa castel.

Ajuta-ma de mana,impinge-ma cu tine.

De unde atatea amintiri de tine?

Si cat ma costa o impachetare de tablou?

Imi lauzi si nu raspunzi.

Taci cand trebuie sa ma plangi.

Si-apoi ne mancam priviri vandute pe nimic

Le digeram intr-un stomac de panza?

sa ne lasam chipul pe genunchi de inger.

Ma misc intr-o simfonie tacuta,

dovada e ca trepidanta imi lipseste bland.
Fiecare suntem un cantec prins de calcaiul unui inger,
dovada e ca ne lipsim doar uneori de ne-euri flotante.

Ingerii plutesc,ne duc umerii goi intr-o napustire numita "viata".

Fiecare suntem lacrimi cu lacrimi in ochi

Ne nastem suparati si ne trezim cateodata razand intr-un camp neaberant.

Caderea noastra intr-un val de contopiri de raze vizuale e lipsa visului.

Oamenii ne stilizeaza pentru colorit.Si viata surade in fata unui plexiglas de clipe.

Ne imbatranim unii pe altii,ne ingrijim de melancoliile noastre,uitam cateodata cum e sa rostesti cuvinte din suflet.

Ne aruncam desculti in marea asta de ingeri care asteapta iertare.

Ne privim simultan sangele risipit, ne primim asa cum nu suntem.

Si viata e un adaos de oameni, nascuti de zile, adusi de ingeri, protejati de cine?

macii vorbesc doar vara.

...Si tu,macule,cand vrei sa uiti unde te duci,cum iti incurci petala intr-un timp de nepasare,cum iti zboara tie gandul doar spre putina uitare?

...Eu,omule,eu cand uit vrei sa spui cand ma incurc intr-un laitmotiv de cand lumea?

...Macule,eu vreau sa inving teama asta ce mi se naste veriga cu veriga,secunda fara secunda,minut cu minut,ora de ora,zi in zi,luna spre an..

...Omule,eu in fiecare sfarsit de vara plec de trecut, ma port petala cu petala pe o pista si-acolo-mi duc opiumul in zbor.Si el ma duce pe mine spre curaj de a crede in mine si fiecare nor ma aduce intr-un an pe aceeasi pista,infasurat in aceeasi neobstinatie de mac, asteptand un om capabil sa-mi smulga din opium fara teama halucinatiei.Eu traiesc un viitor pe nor,in vis.Ma ajuta.Trecutul meu sunt oamenii.Si fara zgarcenie ma presar in calea lor.Vreau sa-mi fure din opium,sa scape si ei trei anotimpuri de trecut.Sa aiba si ei atingerea asta cu norii si intoarcerea a fericiti.

Gaseste-ti,omule, si tu un sfarsit de anotimp in care sa pleci de trecut
Gaseste-ti, omule, viitorul intr-un nor si ramai acolo restul de trei anotimpuri

Sa ai apoplexie peste trecut,sa se-nchege o desprindere,

Sa functionezi intr-un curaj de tine,

Dar tu inca nu ai atins macii nebuimaciti vara asta fara vina si cu ploi...

Asculta mai multe audio Muzica

voal in final.

Ascult apa suspectand urechea si port o inecaciune oarba
Ma clatin des intr-o noapte somnambula si apa nu ma lasa,
ma ia,ma duce,si nu-mi da voie sa port naiva masca.
raman eu si cu mine,nu-mi pot atinge eul de frica.
mi se ineaca si evantaiele
zbiara un dor si-mi prinde esarfa.

O duce purpuriu la suprafata,i-o plasmuieste poate soarelui.

Si eu raman sa dorm lacrimile-n apa.
Ele ca ploaia-mi racoresc clavicula.
Si ma scufunda iar,accept din nou.
trec lin clipe fara cuvinte desculte.
imi simt si gatul rece,si-l las...nu ma zbat.
imi place cum nufarul canta finalul.
merita sa astepti ca voalul sa-ti atinga punctual coapsa.
Inchid ochii acum.Ma oboseste acest tot.Imi ating si chipul cu apa.Ma plange fericit.

oricând.

"a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt"

Ti-am prins chipul .
ne-am aruncat in clipe
ne-am fugit in vant
m-ai izolat clipind un infinit.
Ti-am fixat cuvinte dulci in ochi,
ne-am dansat pe visine
ne-am mintit agatati de cer
mi-ai suflat un cald pe umar
Ti-am incetat neatingeri.
ne-am adapostit in scoici
ne-am luat intr-un sac marea
m-ai dus usor pe brate-n timp
Ti-am pus buze pe suras.
ne-am lasat liliac pe genunchi
ne-am dus cu aripi in secret
mi-ai fulguit in brate pielea.
Ti-am crescut tacere intre noi
si-acum ne bem cafeaua intr-un zahar de stele
privim mierea si atat.

un geam cu stropi,fugind de noapte

Stateam cuibar intr-un rond cu lamai
Atipeam des,cautand o scrisoare si-un alter-ego ca sa pot vedea sub un cast miros

cum ploaia ma-nghite
cum talpa ma poarta
cum soarele geme
cum nu pot selecta un gand din ce as vrea.

M-a miscat un tipat
Din cer cadeau o umbrela si o stea
umbrela palpaia ca o inima
steaua se intorcea legata in cer
Mi-am dat seama ca sub ochi iti scrisesm "nu vei fi fericit"
Si ca plasa cu frig mi-a lesinat in poala
nu-ncerc sa plec,
nu ma ridic
fierb intr-un bol cu lacrimi.
Nu au loc regrete,ma mistuie un vis
Nu vreau emotii noi
Am inchis.
Ma striga iarasi un glas de tata
il prind sub pasii pisiciti,
ma-mpiedic si respir din roua,
ma-ntorc si-nfig mana-n pamant.
Un fir de par pluteste si umbra si-o agata
si-astept sa treaca pasari
Ce simt?nu ma-ntreba.

simfonii si suflete...

Suntem imperechit mana-n mana
doi cate doi
trei cate trei
multi cate multi
boabe de prieteni in boabe de prieteni
iubire din iubire, in iubire, cu toata iubirea
Ca floarea imbufnata a unei violete
posesivi cu posesivi,
egoisti mangaind egoisti.
Ca marea dornica de viata si talpi
melancolici veselind melancolici
tristi imbarbatand tristi.
Ca tot ce ne place sa vrem!sa putem!
eu cu tine
tu niciodata fara mine
noi pentru "mereu" impreuna.
Ca masti sfaramate in timp
tu ma cunosti pe mine
eu deja m-am inghesuit in realul "tine".
Ca licoarea unui pumn de vise
eu nu te impart cu nimeni,
tu ma vrei doar pentru tine.
Ca poza unei nunti in vara
noi le zambim tuturor
si ne luptam pentru a prinde in suflet
ecoul vocilor senine.
Ca un cantec repetat obsesiv
tu asculti doar la mine
eu sun a imbratisare perpetua pentru tine.
Ca un cocos din parfumuri frantuzesti
tu ma certi pe mine
eu te conving ca sunt cuminte.
Ca gand de suflete-pereche suntem tot ceea ce se implineste frumos.
Si se face ziua si noi suntem soare!
Si se face vant si ne iubim toamna!
Ca simfonie de suflete-pereche,tinem cu dintii de niste versuri

scrise cursiv pe-un portativ.

aproape-coliziunea Martisor.

Da.
Stelutele Andromedei nu au stiut distanta,nu au priceput busola si au cascat un naufragiu in Calea Lactee.
Flirtul continuu caracteristic nevazutelor tipese lumina colturile tremuratoare ale steluteilor din galaxia noastra.
Si cat ai zice "zahar de pepene",micii visatori au cam inceput sa cocheteze...cu ideea de coliziune.
Doritori aproape doar ei de a oferi martisorul in fiecare an-lumina, impulsioneaza micutele cucoane fardate purpalbastru.Ghidusele-stelutele, rosesc cuceritor la primirea spatiu-marticului si spatiu-pupicului a miliarde de stelutei-barbatei fuduli in urechi, imbibati in after-shave cosmic,impresionand printr-un vid-miros niste stelute-domnite, protagoniste in picturile Lunii.
Fara niciun "din pacate",speram ca spatiu-iubirea lor sa se consume tiptil doar intr-un alb-rosu vis,iar sarutarea lor sa fie interzisa cam toti anii-lumina din spatiu-realitatea lor.

scoici alintate de mare.

Sa geama umarul ploii a intelegere cand razele dispar...
Sa stai locului o clipa si sa-ntristezi si murele cu umplutura de vant...
Sa vrei sa plangi cand te gasesti...
Sa-i dai o palma dorului si-apoi sa-l mangai cu-o blanda amintire...
Sa canti din piersica si sa mirosi a ceai...
Sa te stranga somnul in brate cand vrei sa uiti...
Sa "blonzi" negrul unor ochi de frate...
Sa tai crini cu o lalea...
Sa lenevesti leganand intr-un car "Lacul"...
Sa saruti tot ce ochii pot ajunge...
.
.
.
Sa ajungi la capat...
ca o scoica, ce vrea sa vada marea.