timpul mort ne aruncă în cer pământul,să ne dăruiască spre nicăieri?...imens pântece e soarele,
doar să creşti purpura-i în tine...să te respiri de lumina
mută etern,cu geana plină de lacrima ei...
cadă ca bronzul în nepământ,însorindu-şi din plin suflete,poate om...
geana,cerul,lacrima-ţi zori necopţi de gol,
îngerul mi-e mugur viu, pretutindeni îşi fluturi aripa albă,
îngerul mi-e mugur viu, pretutindeni îşi fluturi aripa albă,
în spasme de vânt porneşte o scară ce duce-n pământ,
se-atinge de cer,şi-i despuiat de raze,ascuns stă sub pietre de zbor...
îngerul rupt pe dinăuntru,încăpător doar de lumină,îşi face loc
şi omul păşeşte,tot înainte cu plânsul...un râu ce curge-n cenuşă,
cântându-şi,ne împarte sfârşitul...
în petale de sulf,haos sfâşiind în piept,că floarea lui e dată
la schimb pentru pământ,şi agăţată-n cer...
soarele ne trezeşte după ofilire,chipuri de îngeri harfându-i fruntea luminii,
îngerii care îmbracă valuri,soarele-i...adânc de ei.
"imens pantece e soarele" iar tu-i esti lichid amniotic cu viata crescand in tine...
RăspundețiȘtergeretu oare eşti...copil păzitor?
RăspundețiȘtergerecopil...ma ai in aripile tale cu mainile impreunate
RăspundețiȘtergeretimpul mort ne aruncă în cer pământul,
RăspundețiȘtergeresă ne dăruiască spre nicăieri?...imens pântece e soarele
imi place mult asta!!!
'... ingerul mi-e mugur viu...' E foarte frumoasa compunerea!
RăspundețiȘtergeremiroase a albastru de nu-mă-uita la mine în vis. e o ploaie de pleiade în vântul de afară.
RăspundețiȘtergereîmi ia ceva timp să diapazonez la versul tău, dar inevitabil LA momentul acela vibrează materia.
puţin trist de data asta...
îmi place nespus de mult încheierea. ”îngerii care îmbracă valuri,soarele-i...adânc de ei.”
RăspundețiȘtergere:). aprcă mi-ar colora imaginile din minte.
Mirifica! mai ales''îngerul rupt pe dinăuntru,încăpător doar de lumină,îşi face loc
RăspundețiȘtergereşi omul păşeşte,tot înainte cu plânsul...un râu ce curge-n cenuşă,
cântându-şi,ne împarte sfârşitul...'' :X
Succes in continuare:*!