Călătoria mea e-n spini ş-apoi însetată,beau sânge de crini
sânge de crini...
înăuntru,dar spini,şi crini de ploaie fremătând în pielea nopţii mele
ca într-un pântec,plânge aripa albă vlăguită de scrum
negru scrum erau ramuri de vise,
cântă şi visele mele-n ramuri de plumb...
la adâncul apei,umbra şi frunza,dezmembrându-se de ziuă
umbra frunzei,cu moarte şi mlădioasă,curge uşor
pe şira spinării goale,unde acel infinit,
ureche pentru ultime şoapte...
urlet e vântul,împrăştie cu suflul moarte,
se poartă-n zgomote sămânţa-i,semn că-i devine zborul
aşteptare de om...
în mine-mi cresc câmpul,călătoria-şi are floarea,
străină-i ea de sămânţa-n praf de drum?
imi da fiori pe sira spinarii ;)
RăspundețiȘtergereun crin cu spini si tu sa il arzi intru inflorire...
RăspundețiȘtergeremlădios de sumbru. poetic. cât mi-au plcut crinii se sânge!
RăspundețiȘtergeremf
Maricica,nu lua totul chiar mot a mot,nu sunt chiar crini de sânge...
RăspundețiȘtergereDe asemenea,mă bucur că i-ai dat rândului o semnificaţie proprie şi că aceasta te-a încântat într-un anume fel...
angelic.
RăspundețiȘtergereplonjaţi în materia improbabilă
RăspundețiȘtergerea unei viziuni aliterante
am vlăguit copacii de scoarţă
şi i-am pus de gât lunii
ca să îşi găsescă
echilibrul pierdut.
aripa timpului
ascuţită
înspe eternitate
se descompune, fractalic
peste cuvinte smulse, parcă
din tufele înmiresmate.
"in our blindness we gather thorns for flowers"
seminţele bune vor încolţi şi în cele mai virane şi sterpe terenuri, undeva înăăuntru ...
RăspundețiȘtergereInteresante versuri...
RăspundețiȘtergereScuze dar, pentru ce imi multumesti atat de mult? :-s
RăspundețiȘtergerePurpur, ca sa-ti raspund la intrebare, pentru mine crinii albi sangereaza intotdeauna un rosu inchis, aproape negru. Se prelinge ca o lacrima consistenta, intunecata, pe petala lor palida.
RăspundețiȘtergereCeilalti crini sangereaza portocaliu, gros, ca o miere trista.