crisAlidă

ajunsă din urmă şi privită într-un târziu,

sedusă prin nedespărţire

şi lăsată cu aripile deschise de îmbrăţişări,la un drum mare de linişti,

atârn pierdută cu visul spart,

în colţul de suflet,sus,unde cerul scrie nori.

fluxul hidos nu mi-a apus cerneala,

dar stai.

mă clatin mută într-o cifră cu gratii de os,în pivniţa cu lume se ascunde nemurire.

toate hainele îmi zac pe dos,conjugă moliciunea corpului cu pete de râs

la stadiul de fluture.

aripile se simt triste dupa ce m-au ars de larvă şi mi-am pierdut atingerile.

mi-aş fi dorit să n-o fi făcut,să nu-ţi fi respirat ultima suflare

acum sunt o anomalie,un fel de surâs furat într-un sac cu soare

şi-mi dau seama că an de an

marea se trezeşte în mine şi-mi fumează buzele o vară întreagă.