de la acum înainte

ce gol pe sub uşă şi glonţ în litere
dacă ne înecam de fără plâns
la tandreţe de piept aplecat sub ramuri,
dacă ne trăia un zâmbet,noi să stăm luni de zile de-a v-aţi apus
prin toate casele din soare.
doar să fie sfânt primul fum prin vene,jumătatea de trup să fie caldă de sânge tăcut.
cu atâţia cai verzi pe pereţi
să avem alb în piele,negru în talpa de sub pasul greşit.
şi ochii să încapă doar în rochii vişinii de toamna ancorată la suflet.
şi tu să-ncapi în ochi,în ochii cui?de sticlă fadă,pupile berze când se-acoperă ca pentru tine de vedere.
să înghiţi valsul mort de la început de muzică,să-ţi iei iubita prea strâmtă în inimă
să vindeţi totul pe o fericire dospită bine.
nu că sunt,nu că pot,dar că vreau piciorul stâng îndreptat spre ceaţa de Rai,
că azi mi-a fugit un nor lângă fruntea cu taine complicate,şi încă-i amară gura din cafea.

şi încă port boala aia fără nume,mâini de om,somn de om,omoplaţi de om(imitaţie de aripi prescrise de îngeri).toate picate din cer printr-o ţeava nocturnă la zbor.