de la acum înainte

ce gol pe sub uşă şi glonţ în litere
dacă ne înecam de fără plâns
la tandreţe de piept aplecat sub ramuri,
dacă ne trăia un zâmbet,noi să stăm luni de zile de-a v-aţi apus
prin toate casele din soare.
doar să fie sfânt primul fum prin vene,jumătatea de trup să fie caldă de sânge tăcut.
cu atâţia cai verzi pe pereţi
să avem alb în piele,negru în talpa de sub pasul greşit.
şi ochii să încapă doar în rochii vişinii de toamna ancorată la suflet.
şi tu să-ncapi în ochi,în ochii cui?de sticlă fadă,pupile berze când se-acoperă ca pentru tine de vedere.
să înghiţi valsul mort de la început de muzică,să-ţi iei iubita prea strâmtă în inimă
să vindeţi totul pe o fericire dospită bine.
nu că sunt,nu că pot,dar că vreau piciorul stâng îndreptat spre ceaţa de Rai,
că azi mi-a fugit un nor lângă fruntea cu taine complicate,şi încă-i amară gura din cafea.

şi încă port boala aia fără nume,mâini de om,somn de om,omoplaţi de om(imitaţie de aripi prescrise de îngeri).toate picate din cer printr-o ţeava nocturnă la zbor.

crisAlidă

ajunsă din urmă şi privită într-un târziu,

sedusă prin nedespărţire

şi lăsată cu aripile deschise de îmbrăţişări,la un drum mare de linişti,

atârn pierdută cu visul spart,

în colţul de suflet,sus,unde cerul scrie nori.

fluxul hidos nu mi-a apus cerneala,

dar stai.

mă clatin mută într-o cifră cu gratii de os,în pivniţa cu lume se ascunde nemurire.

toate hainele îmi zac pe dos,conjugă moliciunea corpului cu pete de râs

la stadiul de fluture.

aripile se simt triste dupa ce m-au ars de larvă şi mi-am pierdut atingerile.

mi-aş fi dorit să n-o fi făcut,să nu-ţi fi respirat ultima suflare

acum sunt o anomalie,un fel de surâs furat într-un sac cu soare

şi-mi dau seama că an de an

marea se trezeşte în mine şi-mi fumează buzele o vară întreagă.

vara nisipul e copt şi luat de la capăt

"a fost fierbinte marea
sau pielea ta,
nu ştiu care e fata
atingerilor mele.
dar port hainele tale,dacă îmi vin
şi port sărutul ei,daca mă ucide încet şi viu.
paralizat de la suflet în sus
vreau viaţă fizică,vreau corp de pluş
să pot pluti încet,
cu mine.
şi aşa stelele îmi alunecă pe braţe,
arăt ca umbra unei păsări,cu o claviculă în cioc.
arăt gol cu atâtea piepturi
dezvelite soarelui din zi."

ţi-am spus că soţia ta e o geană
roşcată
care clipeşte des.
nu-i marea.
ea e infidelă
se scaldă cu inimi,
nudă în pupile de soare.

"ce frumoşi sunt zeii...
de asta iubesc eu marea.
ea poartă respiraţia lor
intuitiv îndulcită de catifea.
dar mai dorite dau
buzele strivite de zori,
când vişinul salivează pe iarbă.
da,da
căderea imperioasă în ploaie
secretă mai multă suavitate
decât gura.
căci iar începi..
cu ochii dilataţi,
să-mi cuprinzi toată faţa,curgându-ţi din palme."