dar fara Ea,ii lipseste arcusul.

Stii cum esti tu?

Esti ca un vant descheiat la guler care sufla letargic pe jos.Iti potrivesti mainile suferinde pe patul de trotuare reci,ude,cu miros de nicaieri.Te duci intr-o infundatura fara sfarsit.Tot ce te inconjoara e sunetul de dureri cancerigene,sunetul viorii care isi plange arcusul pierdut.
Si cat nu poti sa plangi!Si cat iti rozi din inima fara aprobarea nimanui!
Nu poti plange,dar lacrima asta sleita de puteri sta secata la panta cu obrazul catre imperfect.
Lacrima face parte din tine..
Ochi,frunte,nas,lacrima..
Nezambet,tristete,ratacire,lacrima..
Ocol,pierdere,ne-aer,lacrima..
Cand ai stiut ultima data ca inca respiri printr-o minte proprie,lucida?Niciodata pare un timp scurt pentru tine.Dar nu ti se termina deloc.Nu simti cat mergi,te rogi in continuare la adieri de lacrimi.
Esti cel cu un dulap plin de expresii si fete identice pe strada asta de anonimi.
Gura ta pipaie acelasi trotuar spre ea.
Respiratia ta incalzeste aceleasi urme:ale ei.
Scrumul gandurilor tale adie molatec spre ea.
Ai fata si gesturile unui pusti.Dar atat.
Involuntar te descalti de tine,caci sunt prea multi moli de durere.
In spatele soarelui surd ii canti ei:zi de zi cu aceeasi vioara fara arcus.
Oamenii care te pleaca departe,
Oamenii care cauta instinctiv fermoarul care deschide un suflet
descopera sufletul ei.
Tu ai sufletul ei,esti al nimanui si iti e dor..de muzica.
O treapta.Alta.O mie.Cate?Frica ta se intoarce.
Si iar iti odihnesti capul pe ultimul ei suras.
Nu dormi,caci lumina ei nu se stinge niciodata.
Iti asculti vioara fara arcus.
Tu nu mai esti cel cu fes pe cap,pe o corabie,intr-o bucatica de mare.
Esti frigul din ne-plansul tau..

Asculta mai multe audio Muzica