macii vorbesc doar vara.

...Si tu,macule,cand vrei sa uiti unde te duci,cum iti incurci petala intr-un timp de nepasare,cum iti zboara tie gandul doar spre putina uitare?

...Eu,omule,eu cand uit vrei sa spui cand ma incurc intr-un laitmotiv de cand lumea?

...Macule,eu vreau sa inving teama asta ce mi se naste veriga cu veriga,secunda fara secunda,minut cu minut,ora de ora,zi in zi,luna spre an..

...Omule,eu in fiecare sfarsit de vara plec de trecut, ma port petala cu petala pe o pista si-acolo-mi duc opiumul in zbor.Si el ma duce pe mine spre curaj de a crede in mine si fiecare nor ma aduce intr-un an pe aceeasi pista,infasurat in aceeasi neobstinatie de mac, asteptand un om capabil sa-mi smulga din opium fara teama halucinatiei.Eu traiesc un viitor pe nor,in vis.Ma ajuta.Trecutul meu sunt oamenii.Si fara zgarcenie ma presar in calea lor.Vreau sa-mi fure din opium,sa scape si ei trei anotimpuri de trecut.Sa aiba si ei atingerea asta cu norii si intoarcerea a fericiti.

Gaseste-ti,omule, si tu un sfarsit de anotimp in care sa pleci de trecut
Gaseste-ti, omule, viitorul intr-un nor si ramai acolo restul de trei anotimpuri

Sa ai apoplexie peste trecut,sa se-nchege o desprindere,

Sa functionezi intr-un curaj de tine,

Dar tu inca nu ai atins macii nebuimaciti vara asta fara vina si cu ploi...

Asculta mai multe audio Muzica