sa ne lasam chipul pe genunchi de inger.

Ma misc intr-o simfonie tacuta,

dovada e ca trepidanta imi lipseste bland.
Fiecare suntem un cantec prins de calcaiul unui inger,
dovada e ca ne lipsim doar uneori de ne-euri flotante.

Ingerii plutesc,ne duc umerii goi intr-o napustire numita "viata".

Fiecare suntem lacrimi cu lacrimi in ochi

Ne nastem suparati si ne trezim cateodata razand intr-un camp neaberant.

Caderea noastra intr-un val de contopiri de raze vizuale e lipsa visului.

Oamenii ne stilizeaza pentru colorit.Si viata surade in fata unui plexiglas de clipe.

Ne imbatranim unii pe altii,ne ingrijim de melancoliile noastre,uitam cateodata cum e sa rostesti cuvinte din suflet.

Ne aruncam desculti in marea asta de ingeri care asteapta iertare.

Ne privim simultan sangele risipit, ne primim asa cum nu suntem.

Si viata e un adaos de oameni, nascuti de zile, adusi de ingeri, protejati de cine?