sâmbătă, 1 mai 2010

scoici alintate de mare.


Sa geama umarul ploii a intelegere cand razele dispar...
Sa stai locului o clipa si sa-ntristezi si murele cu umplutura de vant...
Sa vrei sa plangi cand te gasesti...
Sa-i dai o palma dorului si-apoi sa-l mangai cu-o blanda amintire...
Sa canti din piersica si sa mirosi a ceai...
Sa te stranga somnul in brate cand vrei sa uiti...

Sa "blonzi" negrul unor ochi de frate...
Sa tai crini cu o lalea...
Sa lenevesti leganand intr-un car "Lacul"...

Sa saruti tot ce ochii pot ajunge...
.
.
.

Sa ajungi la capat...
ca o scoica, ce vrea sa vada marea.

2 comentarii:

  1. Ma tii si pe mine de mana in tumultul asta?Nu vreau sa ma pierd!Nu te las sa ma pierzi!

    RăspundețiȘtergere
  2. "să strângă somnul în braţe atunci când vrei să uiţi"...

    mi-a adus aminte de nişte versuri din Hamlet :
    "Să mori: să dormi,
    Atît şi printr-un somn să curmi durerea
    Din inimă şi droaia de izbelişti
    Ce-s date cărnii este o-ncheiere
    Cucernic de rîvnit. Să mori, să dormi,
    Să dormi visînd mai ştii? Aici e greul
    Căci se cuvine a-ntreba ce vise poate naşte somnu acesta..."


    scrii duios şi suav.


    thanks for following.

    RăspundețiȘtergere