vineri, 3 decembrie 2010

De-a...malul

se aruncă-n stele,îmbrăţişându-se în eter,
gingaşul ţesut curge vrăjite trupuri
şi ele ,unse-n catifea de aripi negre,urcă-n pământ,
dar se păşesc luminoase,cu anotimp...
ce piept plin le dă pământul,au băut ne-apusul
şi s-au înecat blând, nu se satură păsările cu cerul
îşi înfig tăcerea-n cuib...
şi iartă timpul,pânzele de auz trăiesc cu pricepere,în ochi...

să mai înoate luna râul năuc,şi noaptea se coboară şi ea în ochi,
s-a văzut...cusută la suflet,cu moartea vântului,a toate spumegând...
naştere de trişti îngeri,din durere susur a făcut şi a curs în piepturi,
au fremătat în noi aripi,ne-au cântat,vibrând,
am secat...
pe ritmul genelor,diademă de somn împodobeşte cu suferinţă scumpă
sufletul,stă adăpostit buchet de petale cangrenate în mine,
tot ce am sfânt.e anotimp,are frunze legate toamnă mereu,
rădăcinile lui se deschid doar în vecie,şi mă găseşte fără el...dormind,
nu are...inimă să mă trezească,mă strânge la pleoapa lui,
lăcrimează şi se înalţă din ochii mei închişi,se aud...valuri înecând.

8 comentarii:

  1. uneori tacerea e spatiul in care omul se trezeste:)

    RăspundețiȘtergere
  2. O stea... hrănindu-te cu toate pasiunile; te ridici scriind, fără valuri înecând.

    Superb...

    RăspundețiȘtergere
  3. te-as citi mai des, nu mai pot tine pasul cu tine. daca as avea timp.

    RăspundețiȘtergere
  4. mai fetito! tu cat mai ai de gand sa ma uimesti?
    "mirobolant" :)) vorba lu'...(iti spun eu)
    Te musc :D
    p.s. pt cei care nu stiu:asta e de bine

    RăspundețiȘtergere
  5. Superba!
    >:D<
    Chiar ca uimesti lumea:*

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumos! Continuă să scrii şi să citeşti cărţi :), sunt mândru că există şi tineri de genul tău într-o vreme în care lucrurile rele predomină...
    Baftă!

    RăspundețiȘtergere