vineri, 4 februarie 2011

leagăn de vânt

mă zvârcolesc timid,mai mult şoptindu-mă din buze uscate,
cum seara şi-ntinde aripile...sub ramuri care se lasă în ploi mărunte
cerul genelor atât de umed de plâns veşnic
şi timpul cântă versuri din flori negre,
pământul ăsta nu are gând de înviere,la pieptul lui îmi deschid ochii eu...

o singură fugă şi tot universul curge în plămânul meu, şi-al tău...
închizându-ne aerul în forme neisprăvite de întuneric,
azi frâurile veşmântului de ţărm viu sunt trase cu furie
de acelaşi val de flori negre
şi-n auz de moarte adâncă...doarme liniştit pe umăr rece,soarele meu,şi-al tău...

soarele,ros de pleoape nenăscute,plânge-n clipe pe dinăuntru
ca să pietrifice-n ofiliri viitoare trupul...
mângâierea lui nu moare,se poartă-n păsări de tăcere,dă roade nicicând mai coapte, în lumină cuprinzându-şi noapte
şi-n noapte lună cu ochi trişti...

15 comentarii:

  1. a doua strofa mi-a placut mult de tot:X
    ce frumos ai scris!

    RăspundețiȘtergere
  2. cred ca la fiecare postare o sa spun "Allie,asta e cea mai buna!" :)))
    Limbaaaaaa

    RăspundețiȘtergere
  3. şi se cerne răsăritul
    prin sitele nevăzute ale timpului
    acoperind puzderia de stele-suflete
    cu umbra luminii
    nevăzute.
    luna se rupe
    carton umed, curge plastic
    peste picioarele pline de rouă
    ale dimineţii.
    în primele raze :D

    RăspundețiȘtergere
  4. o gură de aer deja vitală!
    :X
    mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  5. imi place imi place imi place!!!
    :X:X:X:X

    RăspundețiȘtergere
  6. este minunat, este minunat, ti-am mai spus, ti-am mai spus?...
    O zi superba si plina de inspiratie!

    RăspundețiȘtergere
  7. nici nu ştii cât de dragă mi-eşti!
    îţi vreau adresa de mess. o pot avea?

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce culoare are sangele de crini?

    RăspundețiȘtergere