sâmbătă, 26 martie 2011

Vreme de-apoi

Călătoria mea e-n spini ş-apoi însetată,beau sânge de crini
sânge de crini...
înăuntru,dar spini,şi crini de ploaie fremătând în pielea nopţii mele
ca într-un pântec,plânge aripa albă vlăguită de scrum
negru scrum erau ramuri de vise,
cântă şi visele mele-n ramuri de plumb...


la adâncul apei,umbra şi frunza,dezmembrându-se de ziuă
umbra frunzei,cu moarte şi mlădioasă,curge uşor
pe şira spinării goale,unde acel infinit,
ureche pentru ultime şoapte...


urlet e vântul,împrăştie cu suflul moarte,
se poartă-n zgomote sămânţa-i,semn că-i devine zborul
aşteptare de om...

în mine-mi cresc câmpul,călătoria-şi are floarea,

străină-i ea de sămânţa-n praf de drum?

10 comentarii:

  1. un crin cu spini si tu sa il arzi intru inflorire...

    RăspundețiȘtergere
  2. mlădios de sumbru. poetic. cât mi-au plcut crinii se sânge!

    mf

    RăspundețiȘtergere
  3. Maricica,nu lua totul chiar mot a mot,nu sunt chiar crini de sânge...
    De asemenea,mă bucur că i-ai dat rândului o semnificaţie proprie şi că aceasta te-a încântat într-un anume fel...

    RăspundețiȘtergere
  4. plonjaţi în materia improbabilă
    a unei viziuni aliterante
    am vlăguit copacii de scoarţă
    şi i-am pus de gât lunii
    ca să îşi găsescă
    echilibrul pierdut.
    aripa timpului
    ascuţită
    înspe eternitate
    se descompune, fractalic
    peste cuvinte smulse, parcă
    din tufele înmiresmate.

    "in our blindness we gather thorns for flowers"

    RăspundețiȘtergere
  5. seminţele bune vor încolţi şi în cele mai virane şi sterpe terenuri, undeva înăăuntru ...

    RăspundețiȘtergere
  6. Scuze dar, pentru ce imi multumesti atat de mult? :-s

    RăspundețiȘtergere
  7. Purpur, ca sa-ti raspund la intrebare, pentru mine crinii albi sangereaza intotdeauna un rosu inchis, aproape negru. Se prelinge ca o lacrima consistenta, intunecata, pe petala lor palida.
    Ceilalti crini sangereaza portocaliu, gros, ca o miere trista.

    RăspundețiȘtergere