vineri, 25 iunie 2010

am pescuit SUFLETULpereche


pânza de păianjen şi aburul mătasei seamănă cu gâtul meu gol,
cu pulsul meu nonşalant la sărutarea gleznelor închise în interior şi sufocate în exterior de neaer
aş lichida timpul,ca genele mele de etamină să-i salveze încă o dată zâmbetul
atunci inima m-ar trăda,ar edulcora pieptul în convulsii atât de puternice încât pielea n-ar mai fi învelişul perfect pentru a ascunde bătăile nebune.
mi te-ai alătura şi ai fi uimit de această împlinire categorică şi simplă în complexitatea ei.


dar într-o carte sunt complet sucită de iţele încurcate ale aripilor diforme
un fel de destin copt sau fiert în sânge ne-a închinat cabana întâlnirii inteligenţei cu uimirea persecutată de timpul relativ.
în cele din urmă am aflat de zâmbetul pianist pe pletele ploii,ţi-am plăcut muza toridă,care a însămânţat imediat un vers ud sub atingerea deja leoarcă de epilepsia frenetică a piepturilor emotive şi nu.
jocul a fost începutul cald si tăcut,căci tu ai decupat enigmatic un fluture din fulgi ai golului nesfârşit
tu,binecuvântat,şi eu,în pas cu veşnicia ta curgând spre mine,suntem deşiraţi din acelaşi ciorap sărat de lacrimi,plouat de umbre,a cărui concavitate umple nămolul amar cu gust de caisă şi vânt,cu acea miere de câmp născută pereche.



6 comentarii:

  1. poate ca esti prinsa prea mult in panzele de paianjen din spatele pianului, Cella Serghi.

    RăspundețiȘtergere
  2. dar susurul pianului şi legănatul firav mă cam vindecă de neputinţa de a fugi din iluziile cu miez gol.

    RăspundețiȘtergere
  3. WOW
    frumoase rînduri!
    mi-a plăcut /zâmbetul pianist /.
    ai talent.
    bravo!
    (mrs de trecere)

    dia.

    RăspundețiȘtergere
  4. te-am descoperit:X
    şi aprecierea ta mă emoţionează.
    şi îţi mulţumesc pentru "urmărire"!

    RăspundețiȘtergere