vineri, 18 iunie 2010

MarMezan



Infernala migrenă ar tumefia istoria,dragule
dacă ar şti să tacă,să se accepte ca pe un plin.
n-ar mai sta cocoşată în pupilele mele
adiacente la încruntare.

cine ar fi ştiut că de ciudă se dezbracă Noaptea de Zi în faţa Lunii?
conform continuităţii mai mergem
o stea,două,pană ce se feliază Luna
şi surâde Noaptea.


coatele
îmbălsămează migrena
în miros doar albastru.
să ascundă necăpruiul ei
într-un labirint de adineaori.
Dar EA se-aduce,se poartă,ne plimbă
lasă recolte apoase pe frunte.
Şi chiar năucă
nu,nu ne lasă AZI.
poate doar 2 minute.Până la dezamăgire.e un fel de salvare,
de la câteva zile,
mincinoasele plăcutului de leşin
când Pământul ud iarăşi geme.

Un comentariu: