sâmbătă, 14 august 2010

albe,calde...

am găsit,privind din mine,mâinile întoarse spre noapte
dreapta,cea mereu prizonieră sufletului,murea...la fiecare plecăciune,spre iubire.
stânga muşca din zid,din tăcere striga,şi durea...cusută până la cot,cu atingeri.


în somn eram doar noi.
buzele nu fuseseră nicicând înfaşurate în sforile a doua inimii,
căci gurile...mergeau la mal,se umpleau şi nu vărsau apusul din ele.
aşa,ocolind marea,te infectai în pielea mea,neştiind că vertebrele îmi erau lacrimi,
că umerii îmi atârnau de lună,că sternul alunga din mine vindecarea.
aşa,de la genunchi la timp,auzeam urletul tău mângâiat,sunet de clipă în clipă.

cu teamă,te văd aplecat spre copilul copt înăuntru,
ştiu că cerul mi te-a furat, şi-a lipit trupul zilei de tine
când eu...urmărindu-mi gestul mâinilor,ţi-am pierdut ochii.

4 comentarii: