marți, 24 august 2010

petalelor din om


azi răul se stinge-n hemoragii interne

ca să plece către fiecare trăsură un birjar cu sânge din mine.

hohote de plâns atârnă cu stropi de cea mai iubită durere,

e obosit irisul de-atâta văl în stern de gene...



inimii celei despuiate cu chipul în pământ

i se nasc pietre,

înăuntru.

şi pietre sordide înşfacă parfumul cald din piele,

pentru fiecare mângâiere e croit un timp.

aşa răsare un braţ de tălpi bolnave pe genunchiul coloanei vertebrale,

aşa apune în globul ocular al toamnei...frunza.



azi buzelor mele arse de raze autentice

le dau binele plângându-şi fericit întristarea,într-un sărut cu vântul.

lui i-a întârziat o adiere sub sprânceana de îngeri

şi geme rochia uitării în pantofii argintii ai dorului,

geme armura omului,

pentru fiecare fluture nenăscut în stomac

ea are unul îmbătrânit acolo...


10 comentarii:

  1. hey xD
    nu sunt singurul care e '' sensibil '' :x

    scri foarte frumos :x imi place!! :x
    de asta am luat partea cu '' urmarire ''
    ador cum scri si vreau sa vad in continuare

    astept postari noi :x >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. lacrimi în ochi.
    atât.
    de fapt, nespus mai mult.

    RăspundețiȘtergere
  3. servus...
    superb globul ocular al toamnei... frumos...
    astfel, bun gasit si-n blogolume unde te adaug bucuros :)
    cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  6. De mi-au crescut aripi lungi până la tine-n poezie, trebuie să am şi să ai grijă să nu le pătăm cu multă cerneală...de plâns.

    RăspundețiȘtergere
  7. fluturii nu mor, fluturii stagnează şi reînvie în prezenţa persoanei- catalizator.

    RăspundețiȘtergere