Mi-e rece,plânsul...

să visăm că din buze,mijlocul de jos,

ni se nasc pumnii strânşi în forma unui glob micuţ

şi urcă o rază să nască mirosul de piele

sau să legene fereastra deschisă pe jumătate de gât.

să fim în punctul greşit de trezire,

eu şi gustul de cer grăbit să întunece coastele soarelui

sub greutatea căldurii în trupul meu obosit.

nu se simte sărut îngerul care fuge după lumină din buze de om

are lacrima săpată chiar în privire,

cu pupilele dilatate de nesomn.

îngerul bun mângâie urechile cu atingeri de şoapte

şi genele îi cad cu sunet de clipit.

aripile-i stau împletite pe umeri

şi seara îşi trece mâna prin părul de amurg,

va ajunge..îngerul

va şti că pânzele mele sunt holeră

şi se descompun negre şi uscate-n vânt

îmi va da atunci muguri

şi vor înflori valuri,pentru prima dată...la timp.

îi voi păstra şi lui palmele

doar,doar vom fi amândoi corpuri fără chip

într-o zi...îngerul...

va vindeca

un castan gol,născut în frig.