Pânza

încearcă să nu pui fermoar cerului,

nu când luna îmi strigă iris în ochiul de sticlă.

spun doar că fumul îmi înnoadă cravata

doar să mă mai ţină vreo doi plămâni,

la piept.

că mâinile au gust când scriu cuvinte,

anulate de trupul iubit.

că fiecare vişină putredă foloseşte din vântul egal cu mine

mă lasă păpusă din aţă,căci aripile ţi le-am pierdut

sau...nu se mai văd.

Doamne,ghemul îmi atârnă în umbră ca un plâns

şi sună ca o tinichea uitată,
de lume.

rugăciunea e surdă

ea doarme,doarme cu pietre dedesubt

şi-nchide în mine

fiecare amintire de lână încâlcită-n
inima de neplumb.

de ieri mă prinde-n colţurile gurii

nodul

şi unghiile mele încă înghit umbre

cu urme

destul de false,pe umeri.

altul e Făt-Frumos

"eu,eu într-o zi am invadat intimitatea apei..când i-am mărturisit că avea gust

şi-a abandonat atunci nearipile într-o plantaţie de trenuri verzi,

de curând perfecţionate într-ale zborului şi mi-a curs un istoric select

mult prea lichid ca să mă scape...

îmi dau arama de Făt-Frumos pe faţă şi spun cum apa mi-a fabricat propria poleire de Eve

şi-a dezbrăcat pupilele ude în irişii mei secetoşi,a rămas goală netrup şi suflet,

...dăruindu-mi-se cu încălcarea de a nu rămâne pentru totdeauna

a adormit cu mine,într-un sac rănit de iarnă...

şi eu tot rătăcesc pe străzile ei băute de om,acelaşi Făt-Frumos cu scalpul timpului desculţ.

semn că nu mă gaseşti de prea multă neînsetare şi că apa e doar pielea fixă,cu valuri...cea amintită de mare în înfăţişarea ei."

şi dacă din ramuri Făt-Frumos ar fi gânduri,apa le-ar citi fetelor copaci?

Paşi

aproape-mi stă paharul în carne şi oase,

cu doi opuşi împărţind guri flămânde.

aproape gol de inimi sângeroase,aproape plin de piele goală,

paharul care-mi sfâşie până în măduvă uitare...

de prea viaţă nu mai torn moarte

cu vină,nu mă mai soarbe marea cu degetul.

răsuciţi de plăcere,cusuţi la aripi

să-mi stau aproape,legată de mâini şi de picioare,

când muţenia leagă sfori de furtună

că ea nu-şi mai bea amarul când ascunde-n stern zare,

că ea ţâşneşte gheare putrede-n suflet.

lasă-mă trup inert în propria baltă,

dezbracă din priviri gustul mâinilor tale

nu mai alung din casă soare,nu se mai cade din cer lumina.

doar nu pune amintiri în corpul meu,lasă-mi membrele amputate de ploaie

ca muguri spasmodici să-nflorească râul

ce curge clipe-n piept,de prea deşert

în ochii tăi.

"Aminteşte-ţi de mine cu un trandafir."

...mi-am amintit şi încă îţi port fruntea în răni cicatrizate,bătrâneţea în palme absente,durerea..

nu ţi-o cunosc,dar ştiu că la fiecare oră moartă...merg să văd bolnavul...

marea nu îşi doarme cenuşa,dar valurile se sinucid la mal de trup,cu primul trandafir

şi eu...eu mi te plimb..caut ceva,dar nu-mi amintesc ce

mutilată de iubirea de ploaie,poate soarele îmi plânge pe umăr otravă ,

poate ochii cu gustul lor de nisip curgând egal cu sine privesc pietre pe inimă,

poate la fereastră stau în resturi de epave,ascunsă într-un corset de vertebre bolnave...de dor.

unde e mângâierea ta şi vocea din naos?

în lipsa ta,cu lacrimi topite pe braţe,nu disting cadavrul unui fir de viaţă,nici capătul lumii ,poate doar...izvor de fum

izvor...cu îngeri însetaţi de plecări întârziate,cu zborul meu care nu învaţă să fie aripi.

toate..sunt rugina finală a unor tăceri

sunt buze cu nesomn,foc născut în piele,

sunt copilul cu viu grai,sunt paşii amari de migdală şi candelabru în umbră...

fără niciun nor,toate sunt tăceri care îşi au zeiţa.

doar plângând îmi amintesc de tine...

de la acum înainte

ce gol pe sub uşă şi glonţ în litere
dacă ne înecam de fără plâns
la tandreţe de piept aplecat sub ramuri,
dacă ne trăia un zâmbet,noi să stăm luni de zile de-a v-aţi apus
prin toate casele din soare.
doar să fie sfânt primul fum prin vene,jumătatea de trup să fie caldă de sânge tăcut.
cu atâţia cai verzi pe pereţi
să avem alb în piele,negru în talpa de sub pasul greşit.
şi ochii să încapă doar în rochii vişinii de toamna ancorată la suflet.
şi tu să-ncapi în ochi,în ochii cui?de sticlă fadă,pupile berze când se-acoperă ca pentru tine de vedere.
să înghiţi valsul mort de la început de muzică,să-ţi iei iubita prea strâmtă în inimă
să vindeţi totul pe o fericire dospită bine.
nu că sunt,nu că pot,dar că vreau piciorul stâng îndreptat spre ceaţa de Rai,
că azi mi-a fugit un nor lângă fruntea cu taine complicate,şi încă-i amară gura din cafea.

şi încă port boala aia fără nume,mâini de om,somn de om,omoplaţi de om(imitaţie de aripi prescrise de îngeri).toate picate din cer printr-o ţeava nocturnă la zbor.

crisAlidă

ajunsă din urmă şi privită într-un târziu,

sedusă prin nedespărţire

şi lăsată cu aripile deschise de îmbrăţişări,la un drum mare de linişti,

atârn pierdută cu visul spart,

în colţul de suflet,sus,unde cerul scrie nori.

fluxul hidos nu mi-a apus cerneala,

dar stai.

mă clatin mută într-o cifră cu gratii de os,în pivniţa cu lume se ascunde nemurire.

toate hainele îmi zac pe dos,conjugă moliciunea corpului cu pete de râs

la stadiul de fluture.

aripile se simt triste dupa ce m-au ars de larvă şi mi-am pierdut atingerile.

mi-aş fi dorit să n-o fi făcut,să nu-ţi fi respirat ultima suflare

acum sunt o anomalie,un fel de surâs furat într-un sac cu soare

şi-mi dau seama că an de an

marea se trezeşte în mine şi-mi fumează buzele o vară întreagă.

vara nisipul e copt şi luat de la capăt

"a fost fierbinte marea
sau pielea ta,
nu ştiu care e fata
atingerilor mele.
dar port hainele tale,dacă îmi vin
şi port sărutul ei,daca mă ucide încet şi viu.
paralizat de la suflet în sus
vreau viaţă fizică,vreau corp de pluş
să pot pluti încet,
cu mine.
şi aşa stelele îmi alunecă pe braţe,
arăt ca umbra unei păsări,cu o claviculă în cioc.
arăt gol cu atâtea piepturi
dezvelite soarelui din zi."

ţi-am spus că soţia ta e o geană
roşcată
care clipeşte des.
nu-i marea.
ea e infidelă
se scaldă cu inimi,
nudă în pupile de soare.

"ce frumoşi sunt zeii...
de asta iubesc eu marea.
ea poartă respiraţia lor
intuitiv îndulcită de catifea.
dar mai dorite dau
buzele strivite de zori,
când vişinul salivează pe iarbă.
da,da
căderea imperioasă în ploaie
secretă mai multă suavitate
decât gura.
căci iar începi..
cu ochii dilataţi,
să-mi cuprinzi toată faţa,curgându-ţi din palme."