miercuri, 21 iulie 2010

"Aminteşte-ţi de mine cu un trandafir."


...mi-am amintit şi încă îţi port fruntea în răni cicatrizate,bătrâneţea în palme absente,durerea..
nu ţi-o cunosc,dar ştiu că la fiecare oră moartă...merg să văd bolnavul...
marea nu îşi doarme cenuşa,dar valurile se sinucid la mal de trup,cu primul trandafir
şi eu...eu mi te plimb..caut ceva,dar nu-mi amintesc ce
mutilată de iubirea de ploaie,poate soarele îmi plânge pe umăr otravă ,
poate ochii cu gustul lor de nisip curgând egal cu sine privesc pietre pe inimă,
poate la fereastră stau în resturi de epave,ascunsă într-un corset de vertebre bolnave...de dor.

unde e mângâierea ta şi vocea din naos?

în lipsa ta,cu lacrimi topite pe braţe,nu disting cadavrul unui fir de viaţă,nici capătul lumii ,poate doar...izvor de fum
izvor...cu îngeri însetaţi de plecări întârziate,cu zborul meu care nu învaţă să fie aripi.
toate..sunt rugina finală a unor tăceri
sunt buze cu nesomn,foc născut în piele,
sunt copilul cu viu grai,sunt paşii amari de migdală şi candelabru în umbră...

fără niciun nor,toate sunt tăceri care îşi au zeiţa.

doar plângând îmi amintesc de tine...

5 comentarii:

  1. frumos scris...iar poza de sus (in loc de titlu de blog) e prea faina...ma duc sa-mi iau o carte sa citesc:)...

    RăspundețiȘtergere
  2. Traiesti!

    [iti recomand "Cartea foametei"]

    RăspundețiȘtergere
  3. ..si sunt zei care au murit pt a fi muritori.

    RăspundețiȘtergere