sâmbătă, 3 iulie 2010

vara nisipul e copt şi luat de la capăt

"a fost fierbinte marea
sau pielea ta,
nu ştiu care e fata
atingerilor mele.
dar port hainele tale,dacă îmi vin
şi port sărutul ei,daca mă ucide încet şi viu.
paralizat de la suflet în sus
vreau viaţă fizică,vreau corp de pluş
să pot pluti încet,
cu mine.
şi aşa stelele îmi alunecă pe braţe,
arăt ca umbra unei păsări,cu o claviculă în cioc.
arăt gol cu atâtea piepturi
dezvelite soarelui din zi."


ţi-am spus că soţia ta e o geană
roşcată
care clipeşte des.
nu-i marea.
ea e infidelă
se scaldă cu inimi,
nudă în pupile de soare.


"ce frumoşi sunt zeii...
de asta iubesc eu marea.
ea poartă respiraţia lor
intuitiv îndulcită de catifea.
dar mai dorite dau
buzele strivite de zori,
când vişinul salivează pe iarbă.
da,da
căderea imperioasă în ploaie
secretă mai multă suavitate
decât gura.
căci iar începi..
cu ochii dilataţi,
să-mi cuprinzi toată faţa,curgându-ţi din palme."



3 comentarii: